CAPITOLUL 1 – Nenorocire asupra Ierusalimului.
1. O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o văduvă cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetăţilor a ajuns birnică. 2. Noaptea plânge întruna cu lacrimi pe obraz şi dintre toţi câţi o iubeau, nici unul n-o mai mângâie; toţi prietenii au devenit duşmani. 3. Iuda s-a dus în robie, la suferinţă şi la muncă grea; sălăşluieşte printre neamuri şi nu-şi află odihnă. Toţi asupritorii lui l-au prins la strâmtorare. 4. Toate căile Sionului sunt pline de jale şi nimeni nu mai vine la sărbătoare. Toate porţile (cetăţii) sunt pustii, preoţii ei suspină; fecioarele sunt deznădăjduite şi ea este plină de amar. 5. Vrăjmaşii ei sunt biruitori, duşmanii ei sunt cu voie bună; căci Domnul a umilit-o din...
CAPITOLUL 2 – Ruina Ierusalimului.
1. O, cum a acoperit cu nori Domnul întru mânia Lui pe fiica Sionului! Din cer a aruncat pe pământ măreţia lui Israel şi în ziua mâniei Sale nu şi-a adus aminte de aşternutul picioarelor Sale. 2. Domnul a nimicit fără milă toate sălaşele lui Iacov; întru întărâtarea urgiei Lui a doborât la pământ întăriturile fiicei lui Iuda; le-a făcut una cu pământul, a pângărit regatul şi căpeteniile lui. 3. Întru aprinderea mâniei Lui a zdrobit toată puterea lui Israel; înaintea duşmanului şi-a tras dreapta înapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzător care prăpădeşte de jur împrejur. 4. El a încordat arcul Său ca un duşman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrăjmaş şi a ucis tot ce desfăta ochiul în cortul fiicei Sionului;...
CAPITOLUL 3 – Tanguire si nadejde.
l. Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui. 2. El m-a purtat şi m-a dus în întuneric şi în beznă. 3. Da, împotriva mea întoarce şi iar întoarce în toată vremea mâna Sa. 4. Mistuit-a trupul meu şi pielea mea, zdrobit-a oasele mele; 5. A ridicat zid împotriva mea şi m-a înconjurat de venin şi de zbucium, 6. Mutându-mă în împărăţia morii, ca pe morţii cei din veac. 7. M-a împrejmuit cu zid şi n-am pe unde să ies, îngreuiat-a lanţurile mele; 8. Chiar când strig şi răcnesc, rugăciunea mea nu se aude; 9. El a astupat cărările mele cu piatră şi a întortochiat potecile mele. 10. El a ajuns pentru mine ca un urs la pândă, ca un leu în ascunzătoare. 11. Rătăcit-a căile mele, m-a sfâşiat şi m-a...
CAPITOLUL 4 – Ultimele nenorociri ale cetatii.
l. O, cum s-a întunecat aurul, şi cel mai curat aur şi-a schimbat faţa; pietrele nestemate vărsate au fost la colţul tuturor uliţelor! 2. Feciorii Sionului, cei mai de seamă altădată, cântăriţi cu aur, cum au ajuns să fie socotiţi ca vasele de lut, lucru de mână de olar! 3. Chiar şi şacalii îşi dau sânul, ca puii lor să sugă, dar fiica poporului meu ajuns-a crudă, ca struţii în pustiu. 4. Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o întinde. 5. Cei care mâncau odinioară mâncăruri alese cad de foame pe uliţe; cei care au fost crescuţi în purpură stau trântiţi în gunoi. 6. Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbuşită într-o clipă, nu de...
CAPITOLUL 5 – Rugaciunea profetului Ieremia.
1. Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră! 2. Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam. 3. Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve. 4. Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată. 5. Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz. 6. Întindem mâna către Egipt şi Asiria ca să ne sature de pâine. 7. Părinţii noştri au greşit şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor. 8. Slugi ne stăpânesc şi nimeni nu vine să ne scoată din mina lor. 9. Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu. 10. Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia...
