CAPITOLUL 1 – Nestatornicia lucrurilor pamantesti.
1. Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim. 2. Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! 3. Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? 4. Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! 5. Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi. 6. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. 7. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. 8. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de...
CAPITOLUL 2 – Zadarnicia placerilor lumesti.
1. Grăiam inimii mele: “Vino să te ispitesc cu veselia şi să te fac să guşti plăcerea!” Şi iată că şi aceasta este deşertăciune. 2. “E nebunie!” am zis despre râs. Şi despre veselie: “La ce poate să folosească!” 3. Am cugetat apoi în inima mea, să desfătez trupul meu cu vin – pe când cugetul meu umbla după înţelepciune şi cerceta nebunia – până ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor să facă sub cer în vremea vieţii lor. 4. Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii, 5. Am făcut grădini şi parcuri şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori; 6. Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creşteau copacii; 7. Am cumpărat robi şi roabe...
CAPITOLUL 3 – Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea omului de animal.
l. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. 2. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. 3. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti. 4. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. 5. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare. 6. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. 7. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti. 8. Vreme este să iubeşti...
CAPITOLUL 4 – Zadarnicia avutiei.
1. Şi iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea! 2. Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sunt acum în viaţă. 3. Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare. 4. Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt! 5. Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând: 6....
CAPITOLUL 5 – Folosul avutiei.
1. Nu te grăbi să deschizi gura ta şi inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale puţine. 2. Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe. 3. Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o trecere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit. 4. Mai bine să nu făgăduieşti decât să nu împlineşti ce ai făgăduit. 5. Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: “A fost o rătăcire!” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău şi să nimicească lucrul mâinilor...
CAPITOLUL 6 – Desertaciunea iubirii de avutie.
1. Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care apasă greu asupra omului; 2. Omului căruia Dumnezeu i-a dat averi şi bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseşte nimic din ceea ce ar putea să dorească, Dumnezeu nu-i îngăduie însă să se bucure de ele, ci un străin le va mânca. Iată o deşertăciune şi un rău nespus de mare! 3. Dacă un om ar fi să aibă o sută de fii şi să trăiască mulţi ani şi numeroase să fie zilele anilor săi, dacă nu s-a săturat sufletul lui de bine şi el nu are loc de îngropare zic: “Chiar şi fătul lepădat e mai fericit decât el!” 4. A venit în zadar şi se duce în întuneric şi în întuneric numele lui va fi învăluit; 5. Nici n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, şi fătul lepădat a...
