CAPITOLUL 7 – inconjurarea cetatii Betulia; oprirea izvoarelor, tulburarea Israelitilor si incurajarea lui Ozias.
l. A doua zi, Olofern a dat poruncă întregii sale oştiri şi întregii mulţimi de aliaţi ai lui să pornească împotriva Betuliei, să cuprindă trecătorile muntelui şi să înceapă lupta cu fiii lui Israel. 2. Şi în ziua aceea au pornit la luptă toţi oştenii şi toată oastea lui, alcătuită din o sută şaptezeci de mii de oşteni pedestraşi şi douăsprezece mii de călăreţi, afară de cei ce duceau poverile şi de uriaşa mulţime care o însoţeau pe jos. 3. Şi au tăbărât în vale lângă Betulia, la izvor, şi s-au întins în lăţime de la Dotain până la Belmain şi în lungime de la Betulia până la Chiamon, care este în faţa Esdrelonului. 4. Când fiii lui Israel au văzut mulţimea lor, s-au înspăimântat foarte şi au zis...
CAPITOLUL 8 – Iscusitul indemn si bunul sfat al Iuditei catre batranii poporului Israel.
1. Şi în vremea aceea asemenea cuvinte au ajuns la urechea Iuditei, fiica lui Merari, fiul lui Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafaim, fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia, fiul lui Enan, fiul lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israel. 2. Şi bărbatul ei, Manase, om din seminţia şi din neamul ei, murise pe vremea seceratului orzului. 3. El supraveghea pe legătorii de snopi la câmp când arşiţa soarelui l-a izbit, şi el a murit în Betulia, cetatea sa, şi l-au îngropat lângă părinţii lui în ţarina dintre Dotain şi Belmain. 4. Şi Iudita a rămas văduvă; a trăit în casa ei trei ani şi patru luni. 5. Şi ea îşi făcuse o colibă pe acoperişul casei şi...
CAPITOLUL 9 – Rugaciunea Iuditei catre Dumnezeu, cerandu-I ajutorul pentru zdrobirea vrajmasilor.
l. Iudita a căzut cu faţa la pământ şi şi-a presărat cenuşă pe cap şi şi-a lepădat sacul cu care era încinsă. Şi în seara aceea se aducea la Ierusalim, la templul lui Dumnezeu, jertfa de tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare şi a zis către Domnul: 2. “Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele fecioarei spre întinare şi au acoperit coapsele ei spre ruşine şi sânul l-au pângărit spre ocară. Tu ai zis: “Aceasta nu va fi!”, dar ei au făcut-o. 3. Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte, şi patul lor, care a fost pângărit de înşelăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge şi ai lovit pe robi...
CAPITOLUL 10 – Iudita, frumos impodobita, iese din Betulia cu roaba sa, si afland-o cei ce strajuiau, o duc la Olofern
1. Aşa striga Iudita către Dumnezeul lui Israel. La sfârşitul rugăciunii, 2. S-a ridicat de unde căzuse cu faţa la pământ şi a chemat pe roaba ei şi s-a dus în casa unde ea petrecea zilele de odihnă şi zilele de sărbătoare, 3. Şi, scoţând sacul, s-a dezbrăcat de veşmintele ei de văduvie, s-a îmbăiat şi s-a uns cu miresme, şi-a pieptănat părul, şi-a pus turban în cap şi s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie, cu care se împodobea când trăia bărbatul ei, Manase. 4. Apoi s-a încălţat cu sandale, şi-a pus colierele, brăţările, inelele, cerceii şi toate podoabele ei. Şi s-a înfrumuseţat atât cât să poată cuceri privirile tuturor bărbaţilor care ar vedea-o. 5. Şi a dat roabei sale un burduf cu vin şi un urcior cu...
CAPITOLUL 11 – Intalnirea Iuditei cu Olofern si sfatuirea ei amagitoare, pentru biruinta lui.
l. Atunci Olofern i-a zis: “Îndrăzneşte, femeie, şi nu te teme în inima ta, fiindcă eu nu am făcut rău nimănui care a ales să slujească lui Nabucodonosor, regele lumii întregi. 2. Şi acum, dacă poporul tău, care locuieşte în munte, nu m-ar fi dispreţuit, n-aş fi ridicat suliţa mea împotriva lui. Ci ei singuri şi-au făcut-o. 3. Dar spune-mi acum: Pentru ce ai fugit de la ei şi ai venit la noi? Căci ai venit spre izbăvirea ta. Îndrăzneşte! în noaptea aceasta vei scăpa cu viaţă, cum şi de acum înainte. 4. Nimeni nu-ţi va face rău, ci bine, aşa cum se întâmplă cu slujitorii stăpânului meu, regele Nabucodonosor”. 5. Atunci Iudita i-a grăit lui: “Priveşte cu îngăduinţă cuvintele roabei tale, şi ca roaba...
CAPITOLUL 12 – Chemarea Iuditei la Olofern. Ingaduirea ei de a iesi noaptea la rugaciune. Ospatul lui Olofern.
1. Şi el a dat poruncă s-o introducă înăuntru, unde erau aşezate tacâmurile de argint, şi să i se întindă masă, ca să mănânce din bucatele lui şi să bea din vinul lui. 2. Dar Iudita a zis: “Nu mănânc dintr-acestea, ca să nu iasă vreo sminteală, ci să mi se aducă din merindele pe care le-am adus cu mine!” 3. Atunci Olofern i-a răspuns: “Şi dacă cele care le ai cu tine se vor isprăvi, de unde să mai aducem ca să-ţi dăm la fel? Căci aici n-avem pe nimeni din neamul tău”. 4. Şi Iudita i-a zis: “Să trăieşti în pace, stăpâne. Eu, roaba ta, nu voi isprăvi proviziile mele, până ce Domnul nu va împlini prin mine planurile Sale!” 5. După aceasta, căpitanii lui Olofern au dus-o în cort, şi...
